vineri, 14 iunie 1985

Elegia călăreţului fără cal

Daţi-mi biciul meu, e-hei,
Să-mi adun toţi anii mei,
Şi s-alerg, s-alerg, s-alerg,
Prin pădure să mă pierd.

Şi s-alerg spre zori de zări
Cu-al meu dor de depărtări,
Să mă duc, să mă tot duc
Botezat cu flori de nuc.

Daţi-mi pinteni, daţi-mi foc,
Să fiu umbră altui loc
Şi să fug, să fug, să fug,
Să aprind în cer un rug.

Să mă pierd prin împliniri
Între vise şi-amintiri,
Şi-ntr-un nor de foc s-ajung
Să nu-mi fie drumul lung.

Curcubeul plînge-n zări
Iar eu zac de depărtări.
Daţi-mi caii mei de foc
Să alerg după noroc.